Horticultura, pasiunea mea!

“Pasiunile sunt pentru morală ceea ce este mişcarea pentru fizică. Mişcarea creează, conservă, însufleţeşte totul, şi fără ea totul este mort” – Claude Adrien Helvetius

                Aș putea spune că în ultimii ani mi-am descoperit o nouă pasiune. Această nouă mişcare lăuntrică mă poartă pe tărâmul asimilării noilor cunoştinţe și practici pe care trebuie să mi le însușesc pentru a-mi exprima noua pasiune.

            Mă numesc Gheorghe Slăvoacă , am 35 de ani, sunt căsătorit şi sunt tatăl a doi minunaţi băieţi. Sunt licenţiat în Fizică și profesez de aprope 13 ani ca inginer de calculaţii în domeniul automotive, iar de 3 ani coordonez din punct de vedere tehnic o echipă de ingineri.

        In cele ce urmează o să vă vorbesc despre pasiunea mea Horticultura, cu cele două ramuri ale sale: Viticultura şi Pomicultura. Sunt atât de multe lucruri pe care doresc să vi le împărtăşesc. O voi face treptat, doar suntem tineri, chiar şi numele platformei pe care am ales să vă împărtășesc experienţele mele de viață ne confirmă acest lucru prin însăşi denumirea ei – tineret.ro.

             În primăvara anului 2015 am început să plantez pentru prima dată pe o parcelă de pământ din localitatea Salva un număr de 24 de pomi fructiferi: meri din soiurile: Jonagold şi Florina și peri din soiul Williams.

            În 2018 am prins mai mult curaj și am plantat în total 78 de pomi și 210 butaşi de viţă de vie nobilă. Am continuat în fiecare an să cresc suprafața cultivată, iar în primăvara acestui an a avut loc desăvârşirea spațiului pe care l-am transformat într-o livadă frumoasă. Acum livada mea  se întinde pe o suprafaţă de 6500 mp.Tot în urmă cu 3 ani am început să plantez şi specii termofile, iar anul trecut am ajuns să gustăm din nectarinele coapte în livada noastră. Deși au fost doar două  fructe la 4 persoane, a fost un imbold suficient de puternic pentru mine care să mă determine să-mi intensific acţiunea în cultivarea acestor specii. Din această primăvară, în livadă se găsesc 20 de nectarini, caişi şi piersici.

            În acest moment livada noastră găzduişte 148 de pomi fructiferi și aproape 500 de butaşi de viţă de vie nobilă. Printre speciile de pomi fructiferi pe care le cultivăm se numără meri, peri, pruni, cireşi, vişini, nectarini, piersici și caişi. Diversitatea culturilor este asigurată de câteva soiuri mai puțin intâlnite precum: meri japonezi – soiul Mutsu, pruni japonezi – soiul Fortune, pruni soiul Big Ben cu caracteristici deosebite ale fructului.

Trăim vremuri pe care le putem numi ca fiind grele, complicate,  iar acest lucru se datoreaza acestei pandemii generată de virusul COVID-19 care s-a instalat de mai bine de un an. Ei bine, ceva similar avem și in lumea plantelor şi nu doar de acum. Plantele sunt tot mai sensibile la schimbările climatice, care din pacate sunt tot mai frecvente, iar acest lucru le face sensibile la diferite boli sau dăunători care s-au înmulţit şi ei la rândul lor iar efectele lor sunt din ce in mai dăunătoare. Cu toţi ne dorim să consumăm produse cât mai sănătoase, dar,din păcate, acest lucru începe să fie din ce în ce mai greu în cazul fructelor. Acest lucru se datorează faptului ca speciile resistente de pomi încep să devină din ce în ce mai vulnerabile sau chiar să dispară. Putem totuşi, cu un efort redus, să aplicăm un minim de tratamente fitosanitare în deplină concordanţă cu buletinul de avertizări pentru fiecare specie în parte. Un rol foarte  important îl are calitatea lucrărilor agrotehnice pe care le aplicăm în livezile noastre. Putem reduce considerabil sau chiar elimina apariţia bolilor și dăunătorilor prin: lucrări de fertilizare corecte, tăieri de calitate specifice fiecărui soi atât ,,în uscat” cât și „în verde”, afânarea pământului prin aplicări de mai multe sape (manuale sau mecanizate) până la o anumită fenofază.

Am experimentat și eu toate aceste activități de întreținere pe care le-am descris. Am realizat că nu este de ajuns să plantezi pomul și după câţiva ani să culegi fructele. Am vrut să mă interesez în continuare de toate acțiunile necesare pentru a avea o livadă de calitate și am început prin a mă înscrie într-un grup de specialitate. Am participat la un curs de tăieri organizat de Staţiunea de Cercetare Pomicola Bistriţa de unde am și cumpărat o carte de specialitate. La scurt timp, am comandat încă 3 cărți de specialitate, iar în ultima comandă s-au regăsit alte 5 cărţi. O iarnă intreagă am dedicat-o studiului modului de conducere al viței de vie pe care l-am şi implementat la tăierile din această primăvară la viţele mele. Menţionez că în cultura mea se regăsesc peste 20 de soiuri de viţă de vie de masă ( Cardinal, Prezentabil, Augusta, Chasselas Dore, Lora, Muscat Bleu, Muscat de Hamburg, Napoca, Transilvania, Perla de Csaba, Regina Viilor, Someşan) , soiuri de struguri pentru vin alb ( Fetească Regală, Muscat  Ottonel, Bianca si Traminer) și soiuri de struguri pentru vin roșu (Fetească Neagră, Pinot Noir si Cabernet Sauvignon). Anul trecut ne-am bucurat pentru prima dată de aromele deosebite oferite de câţiva struguraşi pe care i-am lăsat pe viţe mai mult pentru confirmarea soiurilor.

            Sunt pasionat de tot ceea ce presupune procesul de vinificaţie, de tot ceea ce înseamnă via și vinul. De aceea, în încheiere, vreau să vă prezint caracteristicile unui soi de struguri care are o istorie bogată în țara noastră – Feteasca Regală:

                Soi românesc rezultat prin încrucișare naturală și descoperit în perioada interbelică în podgoria Târnave- sat Daneş, lângă Sighișoara. De aici şi numele sub care a fost cunoscut iniţial Daneasca, Daneșana, Danașana sau Galbena de Ardeal. Strugurii sunt mijlocii ca mărime, uneori aripaţi, boabele de mărime mijlocie, de culoare verde gălbui, aşezate des pe ciorchine. Au miezul zemos, nearomat. Este un soi cu rezistență mijlocie la ger (-20 : -22*C) dar are o bună capacitate de refacere după accidentele climatice. Producţia de struguri este de 15 tone/ha în medie, cu continut de zahăr de 170-180g/l până la 200-210g/l, cu o aciditate de 4,5-7g/l. Este sensibil la secetă, din acest punct de vedere se evită cultura acestuia în zone secetoase și nisipoase. Este sensibil și la putregaiul cenușiu și prezintă rezistență medie la mană și la făinare.Este recomandat celor care doresc sa obtina un vin de calitate în gospodăria proprie.[1]

Mai multe despre istoria acestui soi, dar și despre alte soiuri dragi mie, vom descoperi împreună în articolele viitoare.

Gheorghe Slăvoacă


[1] text preluat : https://cepage.sunphoto.ro/FETEASACA_REGALA – Gheorghe Biris

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *