Fiți oameni, nu mai umblați ca niște roboți pe drum!

Bunica Ecaterina de la Tărpiu ne povestește cate puțin despre pasiunea ei de a confecționa costume tradiționale, despre tradiții și obiceiuri din copilăria ei, dar și despre democrație și tineri din ziua de azi.

Bunica are vârsta de 77 de ani și încă nu și-a pierdut îndemânarea, cu toate că vederea a lăsat-o și poartă ochelari, ea coase în continuare. La ea în casă totul este tradițional, pereții sunt acoperiți cu „păretare„, iar  paturile au perne care sunt acoperite cu fețe cusute și brodate de ea. La ea în dulap se află peste 10 costume autentice, iar cel mai vechi are 100 de ani, fiind moștenit de la bunica ei.


„ Mama m-a învățat să cos și să-mi fac singură hainele. Pe vremea mea țăranii purtau hainele țărănești în fiecare zi, că  era duminica sau zi de sărbătoare, că era  zi de lucru. În zilele de lucru se purtau costume fără șire, iar în zilele de sărbatoare se îmbrăcau cu șire.„

Hainele se confecționau din cânepă. Omenii o semănau, o lăsau să crească, iar după ce era culeasă trebuia să o treacă prin anumite procese pentru a fi folosită.

„Semănam cânepă pe câmp, se făcea mare și o culegeam. Erau două tipuri de cânepă: de vară și de toamnă, pe cea de vară o culegeam mai repede, o spălam si o topeam. După ce era topită o spălam iarăși, o scoteam pe garduri să se uște, scoteam melița o melițam și o pieptănam până ieșea fină. De la moși, strămoși au tot rămas costumele, de la mamă la fată, de la sora mai mare la aia mai mică și tot așa, alea sunt costume autentice, ce se face acum e pe pânză sintetică și nu-i original.  Când s-a terminat cu Ceaușescu toată lumea a pornit la domnie, înainte țăranii umblau numai cu haine țărănești, cu cămașă, pole, cătrință. Acum nu mai umblă nimeni, dar când văd o bătrânica care nu și-a pierdut portul, le place, își fac si ei, dar alea din comerț nu sunt cususte cu acul, alea sunt brodate cu mașina de brodat, sunt frumoase, dar nu autentice. „

Bunica vrea în continuare să lase amintiri, coase din zori costume noi pentru fetele ei, pentru nepoți și strănepoți. Chiar dacă nu se mai poartă așa des precum se purta pe vremea ei, ea se mulțumește să-i vadă îmbrăcați măcar în zilele de sărbătoare.

„ Îmi crește sufletul când îi văd îmbrăcați așa, văd că munca mea nu a fost în zadar. Anul trecut am făcut 3 costume, iar acum mai cos, vreau să mai fac două. Nu mai văd așa bine ca înainte, dar până la urmă tot reușesc să bag ața în ac. Le las amintire copiilor și nepoților mei să le poarte în fiecare zi de sărbătoare.„

Bunica a dat și niște sfaturi tinerilor de care ar trebui să ținem cu toții cont.

„ Nu mai stați numai cu capul în telefoane și în tehnologie, să vă dați unii de alții pe drum, mergeți frumos pe stradă cu capul sus și admirați natura și frumusețile create de Bunul Dumnezeu. Nu mai lăsați internetul să vă spele creierul, ascultați de părinții și bunicii voștri că ei vor ce e mai bine pentru voi. Prețuiți banul și nu cheltuiți pe toate nimicurile, nu stați nopțile prin discoteci și duminica dormiți până la amiază, mergeți și rugați-vă la Dumnezeu să vă dea spor în toate, Fiți oameni, dragii lu mama, nu mai umblați ca niște roboți pe drum.„

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *