Preotul Vasile Moldovan, tânărul care și-a pus amprenta asupra comunității din Archiud

Vasile Moldovan este, de aproape un an, noul preot din satul Archiud, comuna Teaca. Fost cântăreţ al Catedralei mitropolitane din Cluj, tânărul este iubit de întreaga comunitate din Archiud, în special de copii, alături de care desfășoară fel și fel de activități.

Cine este preotul Vasile Moldovan?

Doamne ajută! Numele meu este Vasile-Cosmin Moldovan şi sunt preot într-un sat minunat, Archiud. Ce pot să vă spun despre mine? În mintea mea acum s-a declanşat cascada amintirilor pe care le voi aşterne în rândurile următoare. Pentru început aş vrea să menţionez faptul că m-am născut în Reghin, judeţul Mureş, însă am copilărit în satul bunicilor materni, la Petelea şi în Vătava, satul în care este preot unchiul meu. Aceste două sate au fost, sunt şi vor rămâne locuri de suflet. Petelea e locul unde am învăţat alături de bunicii mei prima rugăciune, unde am mers în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, unde stăteam în braţele bunicilor mei, unde îmi plăcea nespus să mă joc cu unchiul meu, care pe atunci era elev la Seminarul Teologic Ortodox. Între timp, el a devenit preot şi am început să îmi petrec vacanţele în Vătava. Aici am descoperit tainele preoţiei. Îmi amintesc şi acum cu emoţie momentul în care am rostit la strană pentru prima dată rugăciunea ”Tatăl Nostru”. Vătava este un sat special şi pentru că acolo am cunoscut-o pe cea care avea să devină soţia mea, Valerica-Maria. Am crescut acolo amândoi, iar după aproape 15 ani, în anul 2017 am primit binecuvântarea vieţii de familie în biserica din Vătava.
Chemarea spre Sfântul Altar a fost mult mai puternică şi datorită unchiului meu care mi-a arătat cât de frumoasă este această misiune, căci este o misiune, nu o meserie – preoţia. De mic am fost pasionat de muzică, părinţii mei mi-au oferit şansa de a studia la Şcoala de Muzică din Reghin, unde am învăţat şi să cânt la vioară. Mai târziu, pe lângă Seminarul Teologic de la Alba Iulia şi Facultatea de Teologie de la Cluj (licenţă şi master), am urmat şi cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, tot la Cluj, căci şi vocea are rolul ei în propovăduirea Sfintei Învăţături, puterea cuvântului fiind mai mare şi mai uşor de transmis credincioşilor, după cum spune şi binecuvântarea pe care o dau preoţii diaconilor pentru a rosti Sfânta Evanghelie ,,Să-ţi dea Dumnezeu cuvânt cu putere multă!”.
În urmă cu aproape un an, mai exact în data de 15 septembrie 2019, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, am avut bucuria de a fi hirotonit preot pe seama parohiei Archiud, unde la vârsta de 25 de ani am devenit părintele, dar totodată şi fiul unor oameni minunaţi cum sunt archiudenii.
După mai puţin de jumătate de an de la instalarea în acest sat minunat, a venit pe lume şi fiica noastră, o fetiţă dorită şi aşteptată cu multă dragoste, Ştefania. Acum suntem fericiţi, împliniţi şi liniştiţi alături de oameni harnici, buni şi credincioşi.

Am înţeles că aţi cântat la Catedrala mitropolitană din Cluj. Cum a fost să daţi Clujul pe Archiud? E prima dumneavoastră parohie?

Aşa cum ştiţi deja, am fost cântăreţ al Catedralei mitropolitane din Cluj. Au fost doi ani minunaţi petrecuţi acolo, a fost o perioadă frumoasă în care am învăţat foarte multe alături de oameni dragi sufletului meu.
E adevărat că acest oraş, Clujul, este unul râvnit în special de tineri, însă pentru mine şi doamna preoteasă, tot liniştea satului a rămas favorită. Despărţirea de Cluj a stârnit nişte sentimente contradictorii în sufletul meu…pe de o parte lăsam Catedrala, un loc drag, apoi era vorba de soţia mea care, fiind învăţătoare în Floreşti, lângă Cluj şi a trebuit să renunţe la copilaşii ei de la şcoală, pentru a-mi fi alături la Archiud tot din dragoste pentru mine şi pentru liniştea satului. Pe de altă parte a fost sentimentul de bucurie că am ajuns în prima parohie, unde nădăjduim şi ne dorim să rămânem ani mulţi, urmându-i exemplul părintelui Vasile Blaga.
Deci, da, am dat Clujul pe Archiud şi suntem foarte mulţumiţi de acest fapt. Amândoi iubim natura, iubim liniştea satului, iubim să petrecem timp cu tinerii, dar şi cu cei mai în vârstă şi de aceea pot spune cu inima împăcată că după aproape un an de petrecut în acest sat nu regret că am renunţat la Cluj pentru Archiud.

Cum v-au întâmpinat oamenii de aici? Cum v-aţi acomodat?

Întâmpinarea la Archiud…ce amintire frumoasă şi aceasta! Încă de când am fost hirotonit, am început să primim cereri de prietenie pe site-urile de socializare, oamenii aşteptau cu nerăbdare să intre în vorbă cu noi. Dar ziua instalării a fost una plină de emoţie. Ploua, era frig, însă căldura din sufletele archiudenilor ne-au luminat şi încălzit acea zi ploioasă de octombrie. Cu zâmbete, cu vorbe blânde, cu un respect nemaiîntâlnit ne aşteptau în Sfânta Biserică, unde s-au adunat într-un număr foarte mare.
De aici au început să fie alături de noi, luându-ne sub aripa lor protectoare. Ne-au sărit în ajutor cu renovarea casei parohiale, ne-au ajutat cu o vorbă bună, cu câte o invitaţie la masă, atunci când făceam naveta. Ne-au fost alături din prima clipă şi acest lucru pentru noi a contat enorm şi sperăm să-i răsplătim şi noi pentru ajutorul, bunătatea şi dragostea lor. Ei au fost cei care au ajutat ca acomodarea noastră să fie una rapidă şi uşoară şi le mulţumim.

Ştiu că sunteţi iubit atât de adulţi, cât şi de către copii. Cum se desfăşoară acum slujbele, în pandemie?

A fost o încântare să văd biserica plină atât de adulţi, cât şi de copii. Însă, din păcate, bucuria aceasta mi-a fost răpită în luna martie, când virusul acesta ne-a dat peste cap. Pandemia ne-a răpit şansa de a mai fi împreună în mod fizic, la Sfânta Liturghie. Slujba Învierii a fost o speranţă că va fi mai bine şi acest lucru s-a şi întâmplat. E greu să ies din Sfântul Altar şi să văd oamenii distanţaţi, când noi vorbim despre comuniune, să văd oamenii cu faţa acoperită… Dar credinţa din ochii lor pe care îi pot vedea, îmi oferă acel curaj de care are nevoie orice preot când ajunge într-o parohie. Văzându-le dorinţa care i-a adus la slujbă şi în această perioadă greu încercată, nu pot decât să mă bucur, să-mi umplu sufletul de nădejdea că vom trece cu bine peste aceste probleme şi că Dumnezeu e cu noi în orice moment şi ne întinde mâna.
Masca şi distanţarea în biserică nu pot spune că reprezintă o plăcere, dar este spre binele nostru să contribuim la încetarea răspândirii acestui virus. Binele şi sănătatea credincioşilor pe care-i păstoresc cu mult drag sunt extrem de importante pentru mine şi familia mea şi vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a le face mai uşoară această perioadă. Din acest motiv, cu ajutorul unor familii binevoitoare am instalat un sistem de sonorizare care să facă posibilă ascultarea slujbei de către credincioşii mei în momentele în care uşile bisericii au fost închise. Rugăciunea, lacrimile din ochii archiudenilor care stăteau în grădini sau la porţi pentru a asculta slujba m-au făcut să mă bucur încă o dată că Dumnezeu a rânduit să ajungem în acest sat minunat.

Ce fel de activităţi aveţi cu copiii? Aveţi ceva activităţi şi cu adulţii?

„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 14). Aceste cuvinte ale Sfântului Evanghelist Marcu m-au determinat să acord o importanţă mai deosebită copiilor şi tinerilor din parohia noastră. Împreună cu doamna preoteasă care îmi este un adevărat sprijin, ea având mai multă experienţă cu cei mici, am pornit curajoşi într-un program de activităţi care s-a soldat cu o frumoasă şi emoţionantă serbare de ziua mamei. Serile de duminică erau aşteptate de noi şi de cei mai micuţi, deoarece ne rugam împreună la slujba Vecerniei, apoi aveam câte o activitate educativă (poveşti, discuţii legate de istorie, viaţa sfinţilor-modele demne de urmat, etc.) şi apoi ne amuzam, jucându-ne împreună. Din nefericire, tot pandemia ne-a oprit şi din acest demers, însă am continuat să păstrăm legătura cu tinerii şi copiii din parohie prin intermediul unui grup pe Facebook, unde ne-am străduit să le oferim ajutorul nostru atunci când au avut nevoie. Acum, în postul Adormirii Maicii Domnului, serile au fost binecuvântate de slujba Paraclisului şi de întâlnirile cu cei mai tineri, întâlniri de care ne-a fost atât de dor! Am respectat cu stricteţe regulile: purtarea măştii, distanţarea, dezinfectarea mâinilor, etc. Iar întâlnirile noastre au fost minunate, lăsndu-ne în fiecare seară câte un zâmbet pe chipuri. Am pregătit şi o serie de pricesne închinate Maicii Domnului, pentru a-i mulţumi pentru toate binefacerile, dar ne-am şi jucat câte puţin, doar suntem cu toţii copii. Să ne păstrăm inocenţa şi sufletul de copil!
Nu doar copiii şi tinerii au fost o prioritate pentru noi, ci şi adulţii şi cei vârstnici. Planul meu era să organizăm pelerinaje, să organizez repetiţii cu archiudenii, pentru a forma un cor al bisericii noastre şi multe altele, pe care sperăm să le punem în aplicare cât mai curând, atunci când pandemia ne va permite. Până atunci am oferit fiecărei familii câte o Biblie pentru a le alina sufletul şi pentru a le îndulci această perioadă în care avem cu toţii de suferit. Am încercat să acord timp fiecărei persoane, răspunzând afirmativ oricărei chemări pentru spovedit sau pentru alte situaţii. Chiar dacă din punctul meu de vedere încă nu am reuşit să îi cunosc prea bine pe toţi credincioşii din acest sat şi cu siguranţă nici credincioşii nu au reuşit să mă cunoască prea bine pe mine, pot spune că sunt mai mult decât mulţumit pentru faptul că în fiecare seară din postul Adormirii Maicii Domnului biserica din Archiud a fost plină de oameni credincioşi (atât de locuitori ai satului, cât şi de fii ai satului care s-au întors pentru câteva zile la casa părintească).
Nădăjduiesc că vom putea face mult mai multe pentru aceşti oameni deosebiţi în anii care urmează, pentru a le face fiecare clipă mai frumoasă.

Cât timp o să rămâneţi la Archiud?

Aceasta este o întrebare simplă. Vom rămâne la Archiud până la pensie, aşa cum menţionam şi în rândurile anterioare. Noi am vrea să stăm până la adânci bătrâneţi aici, nu avem planuri de plecare. Ne place şi ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere să-i bucurăm şi să îi ajutăm pe archiudeni mulţi ani de acum înainte şi să îi ţină şi pe ei cât mai mult pe lângă noi.

Cum vă petreceţi timpul liber? Lucraţi prin grădină, citiţi? Ce fel de hobby-uri aveţi?

Timpul liber am încercat să-l dedic familiei. În momentul acesta cel mai mare hobby este să mă joc cu fetiţa noastră, să ne plimbăm prin gradină toţi trei, să ieşim în natură, să cântăm împreună. Grădinăritul ne place, dar mai avem puţin de învăţat. Chiar dacă anul acesta ne-au sărit în ajutor oamenii, ne vom strădui ca de anul viitor să ne ocupăm noi mai mult. Lectura este o altă plăcere, îmi doresc să aflu tot mai multe pentru a putea să le ofer răspunsuri la orice întrebare a credincioşilor mei. Atunci când timpul îmi permite, îmi place să mă răsfăţ cu urmărirea unor seriale care îmi pun mintea la treabă, ţinându-mi interesul viu. Şi nu în ultimul rând, din când în când îmi place să revin la o pasiune din copilărie, cântatul la vioară.

Daţi-ne un sfat…cum să trecem cu bine peste situaţia aceasta. Pandemia ne-a dat vieţile peste cap tuturor.


Aşa este, virusul ne-a dat viaţa peste cap tuturor. Cel mai important sfat pe care îl pot da este rugăciunea. Puterea rugăciunii este imensă. Rugându-ne, Dumnezeu ne va ajuta să trecem cu bine peste aceste probleme. Să ne facem semnul Sfintei Cruci, să citim un Acatist, să participăm activ la sfintele slujbe reprezintă poate cele mai puternice arme împotriva virusului. Să ne rugăm să lumineze Dumnezeu mintea medicilor şi a specialiştilor pentru a găsi soluţii. Iar un ultim sfat ar fi să nu deznădăjduim şi să respectăm regulile impuse de autorităţi. Masca şi distanţa sunt neplăcute, dar sunt de mare folos pentru a trece cât mai repede şi cu bine peste aceste probleme care ne încearcă în aceste zile.
Vă mulţumesc pentru interesul dumneavoastră pentru această comunitate minunată! Doamne ajută!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *